Puterea lui "Bună ziua!" şi "Mulţumesc!"

  • marți, 30 decembrie 2008
  • Scris de FB Ronnie
  • Etichete: ,

Poate fiindcă e perioada sărbătorilor (când toată lumea susţine sus şi tare că suntem mai buni), poate că e doar o întâmplare care mi-a dat imboldul de a formula acest articol, în orice caz, azi vreau să vă spun părerea mea despre "Bună ziua!" şi "Mulţumesc!".
Când eram copil găseam destul de dificil să pronunţ aceste cuvinte. Pe de o parte, fiindcă oricum nu mă băga nimeni în seamă şi pe de altă parte fiindcă mi se păreau penibile. Nu îmi pot imagina de ce. Poate fiindcă copil fiind salutam pe oricine cu "sărumâna" şi de mulţumesc nu prea aveam cui...
Mă enervau momentele în care mergând cu părinţii prin oraş, se întâlneau cu vreun cunoscut care se vedea obligat să îţi dea o ciocolăţică (sau alt rahat), şi atunci imediat, ca la comandă, te întrebau ai tăi: "Cum spui?" uitându-se semnificativ la tine, ca nu cumva să îi faci de ruşine şi să zică respectivul(a) că eşti prost crescut. În clipa următoare trebuia să scoţi din gâtlej un chinuit de "Mulţumesc" şi să zâmbeşti forţat (chiar dacă te-ai întâlnit cu baba spurcată din vecini, pe care nu o suporţi fiindcă strigă mereu la tine când ieşi pe afară). Culmea în astfel de momente era să te mai şi prindă respectivul(a) de obraz cu două degete şi să te scuture cu "simpatie". Cunoaşteţi desigur gestul ăsta pe care (D-zeu ştie de ce) îl practică majoritatea adulţilor când vor să-şi arate bunăvoinţa/amabilitatea/simpatia faţă de un copil. Absolut oribil. Revenind la greutatea de a spune "Bună ziua!" şi "Mulţumesc!" - nu cred că e de vină educaţia, sau cei şapte ani de acasă...că săracii ai mei s-au chinuit destul să mă crească bine. Pur şi simplu, cuvintele astea (dar şi alte politeţuri) le foloseam forţat şi doar atunci când mă urmărea cineva. Totuşi, am crescut şi am început să folosesc cu drag aceste cuvinte. Am observat că altfel te priveşte vânzătoarea, dacă o saluţi binevoitor. Dacă îi mai şi zâmbeşti îţi mănâncă din palmă. Nu toate vânzătoarele sunt aşa, evident. Proşti şi proaste sunt peste tot, iar nesimţiţi chiar şi mai mulţi. Dar ai mult mai multe şanse de a fi servit cum se cuvine dacă începi tu să saluţi. Şi de obicei trucul acesta merge în majoritatea situaţiilor de interacţiune umană. Am vrut să scriu despre puterea lui "Bună ziua!" şi "Mulţumesc!" ca răspuns şi ca mulţumesc pentru doamna de ieri, care m-a luat cu maşina absolut fără nici o obligaţie. Ieri seară la ora cinci am ieşit de la birou şi mă îndreptam spre staţia de autobus. Cine ştie unde e Praktiker în Arad (în Grădişte) ştie cam cum arată staţia de autobus şi cam cât trebuie să stai până să vină unul să te ducă în centru. Era un ger de crăpau pietrele şi normal că nu era nimeni în staţie (oamenii deştepţi stau acasă pe astfel de vreme). Spre norocul meu, de la cimitirul din Gradişte a ieşit o maşină străină cu o Doamnă la volan, care a oprit în dreptul meu şi s-a oferit să mă ducă spre Centru. Îi mulţumesc pe această cale, chiar dacă ştiu că nu va citi vreodată acest post. Mi-a amintit că există Oameni în lume şi că dacă ne-am purta toţi aşa lumea ar fi un loc mai bun.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu