La vie en rose - Edith Piaf



FILM: La vie en rose (2007)(Original: La Mome)

Dacă ar fi să încep cu o frază-tip aş spune :"Un film care trebuie văzut neapărat!", dar nimic din acest film nu poate fi descris folosind fraze-tip. Pentru că vine ca o furtună şi efectiv ne răscoleste sufletul, lăsându-ne cu o mulţime de întrebări, nu atât asupra poveştii în sine, sau a personajului/personajelor, ci mai ales asupra vieţii, a propriei noastre vieţi. La final poţi simţi acel catharsis despre care vorbea Aristotel în "Poetica", şi ai impulsul de a pune mâna pe telefon şi a-i suna pe toţi cei dragi pentru a le transmite că îi iubeşti.

Filmul prezintă viaţa cunoscutei cântăreţe franceze Edith Piaf (1915-1963), într-o formă oarecum ciudată pentru un film biografic. Nu urmăreşte firul cronologic al evenimentelor, ci foloseşte flashbackul şi incursiunea în trecut, totul culminând spre final, unde aflăm mult mai mult decât ne-a dezvăluit regizorul pe parcursul filmului, şi unde descoperim că nu putem judeca personajul principal (extraordinar "trăit" - nu jucat - de Marion Cotillard), putem doar să empatizăm cu el. Toate imaginile, care ne poartă în perioada interbelică şi imediat postbelică, condimentate cu piesele care au făcut-o celebră pe Piaf, alcătuiesc un tot unitar care reprezintă personajul însuşi, îl reprezintă şi îl definesc.



Este inutil să povestesc acţiunea filmului în sine. Pentru cine nu cunoaste biografia lui Edith Piaf (sincer, în afara unor piese celebre, nu ştiam nici eu multe despre cântăreaţa franceza) povestea ei este tulburătoare, revoltătoare şi extraordinară în acelaşi timp. Nefiind un mare fan al filmelor biografice, am ezitat înainte de a viziona "La vie en rose", dar a meritat tot timpul, inclusiv cel pe care l-am petrecut căutând pe internet informaţii despre artistă şi vizionând înregistrări cu adevărata Piaf.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu