A fost odata

  • joi, 25 martie 2010
  • Scris de ZumiElla

A fost odata e un inceput de poveste, si chiar a devenit basm industria Arad-ului.
A fost odata Aradeanca!

Copii de azi nu vor mai vizita Aradeanca, multi dintre ei nici macar nu stiu ca Aradeanca a fost singura fabrica de papusi din tara. Pe vremea cat mai exista Aradeanca, cu cata nerabdare asteptam sa mergem in vizita cu clasa sa vedem toate acele minunatii, sa vedem cum se fabrica jucariile.
A fost o data Victoria!
Si acolo am fost in vizite pe vremea cat am fost elev. La Victoria se fabricau ceasuri, ceasuri de masa, ceasuri desteptatoare, ceasuri de perete. Ceasuri bune, ceasuri frumoase, ceasuri necesare.
A fost Uzina Textila Arad!
Aici se fabricau tesaturi se faceau prosoape era o marca de renume al Arad-ului. UTA era recunoscuta peste hotare, mare parte din productie mergea la export.
A fost Tricoul Rosu!
O alta intreprindere renumita, aici se faceau tricouri aici se facea lenjerie care in mare parte mergeau la export.
A fost Teba! -Aici se faceau tesaturi.
A fost Libertatea! -Aici se facea pantofi: de barbati, de dame, de copii.
A fost Strungul! O alta mare uzina a Arad-ului
A fost CPL!
Combinatul de Prelucrare a Lemnului, intreprinderea renumita de mobila, care exporta cea mare parte a productiei, intreprinderea care a mobilat resedintele lui Ceausescu cu renumitele mobile sculptate.
A fost ICMJA!
Intreprinderea de Constructii-Montaj Judet Arad aici se faceau prefabricate. Acele prefabricate din care se nasteau blocurile. Blocuri pentru ca toti sa aibe un acoperis deasupra capului.
A fost Refacerea!
Nici nu stiu ce sa pomenesc mai intii: compoturile, dulceturile, muraturile, conservele de toate felurile, toate se faceau la Refacerea.
A fost odata un Arad care avea o industrie infloritoare. A fost odata un Arad in care la orele de varf mijloacele de transport erau atat de aglomerate din cauza oamenilor care mergeau la servici.
Toate astea au fost odata, au mai ramas cateva intreprinderi, care abia isi mai trag sufletul, mai sunt altele pe care nu le-am amintit.
Ce a mai ramas? Aproape nimic! S-a distrus toata industria Arad-ului
Ma doare sufletul cand ma gandesc la toate fabricile si uzinele distruse, la oamenii care au ajuns muritori de foame in urma distrugerilor.
A fost odata dar basmul acesta e prea urat sa mai fie spus.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu