FB Ronnie & ZumiElla

Mai deunazi prefectul capitalei anunta ca intentioneaza sa rezolve problema maidanezilor. Maidanezii agresivi si bolnavi vor fi eutanasiati.
Acest anunt a declansat un val de manifestatii, de proteste, etc, din partea unor asociatii de protectie a animalelor.
Si fiindca e la moda sa iesim in strada, si sa ne strigam nemultumirile, asta au facut si militantii pentru protectia animalelor. Revendicarile lor : sterilizarea, tratarea cainilor bolnavi si nu eutanasierea, construirea de adaposturi.
Am un sfat pentru aceste persoane care militeaza pentru protectia animalelor. Lasa-ti vorba treceti la fapte.
Daca iubiti animalele, de ce nu le luati acasa in felul acesta le puteti salva. Nu e destul doar sa faceti manifestatii, doar sa vorbiti.
Daca fiecare din cei care s-au adunat in fata prefecturii ar duce acasa 2-3 caini nu ar mai fi asa de multi pe strazi.
Sterilizarea e doar o cheltuiala care saraceste si mai mult bugetul si nu se rezolva nimic. S-a mai incercat in urma cu niste ani si nu a avut nici un rezultat.
Toti cei care va proclamati iubitori de animale, asumati-va raspunderea hranirii si ingrijirii cainilor . Nu le aruncati in spinarea contribuabililor.

A trecut cam multisor de cand nu am mai scris nimic despre noile gadgeturi aparute (sau care vor aparea curand) pe piata. Iata, deci, ultimele obiecte sau inventii care mi-au atras atentia:

1. Stick USB cu dispozitiv de blocare - pentru aceia dintre noi care se tem ca ideile stocate in fisierele de pe memoria portabila ar putea incapea pe maini necunoscute, cei de la Systematic Development au inventat LOK-IT, un stick USB cu protectie pe baza de parola.

Spre deosebire de Flash Drive Lock-ul aparut anul trecut, care consta intr-un simplu capac cu inchidere asemenatoare lacatului cu cifru, si care se putea pune la orice stick de memorie, LOK-IT-ul ofera o mai mare protectie, avand propria tastatura si posibilitatea introducerii unei parole de la 7 la 15 caractere. Pentru a-l folosi trebuie introdusa parola si din momentul in care se aprinde ledul verde ai 30 de secunde pentru a-l intruduce in mufa calculatorului, altfel se blocheaza din nou. De asemenea LOK-IT se blocheaza automat cand este scos din mufa USB.

2. SUMA - Mouse wireless care transforma o simpla atingere intr-o actiune pe monitorul calculatorului.

Conform reprezentantilor Cambridge Consultants acest prototip ofera o multitudine de posibilitati navagarii tridimensionale, transformand orice strangere, atingere sau rotire a mouse-ului intr-o actiune inteligibila pentru soft-ul folosit.

3. GO LIVE 1000 - GPS in timp real de la compania Tom Tom - ce foloseste un procesor ARM 11 500 Mhz, capabil sa ruleze softuri dezvoltate de terti, dar si softuri ca IQ Routes si HD Traffic, primul calculand care e traseul cel mai rapid pana la destinatie si al doilea oferind informatii din trafic in timp real.

In Europa Tom Tom va face parteneriat cu Vodafone pentru conectivitate in 33 de tari si timp de un an serviciile GPS oferite vor fi gratuite, dupa aceea introducandu-se un fel de abonament. GO LIVE 1000 a fost construit pentru a face calatoriile dumneavoastra relaxate, previzibile, sigure si mult mai placute.

4. V-LUX 20 - Aparat foto digital Leica, cu etichete GPS - Germanii de la Leica au lasnsat aceasta camera digitala compacta, avand 12.1 megapixeli, zoom optic de 12x, video HD, stabilizator de imagine dar si GPS. Acest aparat poate asocia si eticheta fotografiile pe care le faci cu locatia exacta pe glob, astfel incat sa nu mai poti spune niciodata ca nu iti amintesti unde a fost facuta o fotografie oarecare.

In plus, aceasta camera foto poate sa iti afiseze pana la 500 000 puncte de interes de pe glob care merita fotografiate. Toturi, pretul bate undeva catre 700 de dolari.

5. Nap Vieeb Plus II - Casca anti-somn - Daca nu sunteti bautor de cafea si totusi va fura somnul tocmai atunci cand ar trebui sa ramaneti treaz, inventia celor de la Takanoha & Co va va parea foarte utila.

Cantarind doar 15 grame, casca anti-somn functioneaza ca o alarma care nu te lasa sa adormi. Cum reuseste totusi sa isi dea seama daca ai atipit? Masurand unghiul in care iti este pozitionat capul si alertandu-te daca acest unghi scade sub o anumita valoare presetata. Alerta poate fi prin sunet sau prin vibratii. Ideea acestui dispozitiv a luat nastere in urma unui accident de masina provocat de carte presedintele companiei producatoare ca urmare a atipirii la volan. La cate accidente se intampla din aceasta cauza dispozitivul e mai mult decat binevenit.

Care e mentalitatea romanului? Lasa-i pe altii sa se sacrifice, lasa-i pe altii sa se zbata, noi stam deoparte pana trec greutatile. Vorba aia inteleapta de demult : la placinte inainte la razboi inapoi.
Cam asta fac bugetarii din Romania.
Saptamana trecuta, joi, cei din invatamant au facut greva. Cea mai importanta revendicare a lor, marirea salariului.
Pentru saptamana viitoare cei din administratie au anuntat greva. Revendicarea lor, cresterea salariului.
Probabil, peste o alta saptamana ii vom vedea in greva pe cei din sistemul sanitar.
E greu, e chiar foarte greu, sa traiesti cu asemenea salarii de mizerie pe care le avem in Romania. La fel de greu e si pentru pensionari. Dupa ce ai muncit 35-40 de ani, primesti o pensie cu care nu poti nici sa traiesti, dar nici sa mori.
Au trecut 20 de ani, si sperantele ca democratia ne v-a aduce o crestere a nivelului de trai, sant tot mai mici. In loc sa o ducem mai bine, noi o ducem din ce in ce mai greu.
Dar ca sa iesim odata la liman, trebuie sa punem toti umarul. Ca sa urnim odata caruta [nivelul de trai] si sa-l punem pe drumul cel bun, e nevoie sa fie alaturi de cei din sistemul privat si bugetarii.
Trebuie sa inteleaga si cei din sistemul bugetar ca nu mai merge doar cu "la placinte inainte" vor trebui sa mearga si la razboi, adica sa mai termine cu pretentiile de mariri de salariu pana trece criza.
Programul guvernului de iesire din criza parca e sabotat cu tot dinadinsul de catre niste forte oculte.
Anunta guvernul reducerea cheltuielilor prin taierea sporurilor la bugetari. Ies bugetarii in strada si protesteaza.
Anunta guvernul disponibilizari in zona bugetara. Ies bugetarii in strada si protesteaza.
Eu inteleg un lucru, vom iesi din criza doar atunci cand toti vom pune umarul, cand vom face toti sacrificii.
Hai sa-i luam de exemplu pe nemti. Tara lor a fost cea mai distrusa dupa razboi, iar acuma sant la ani lumina de noi in cea ce priveste nivelul de trai. In Germania toti au participat la reconstructie, au renuntat la privilegii si au pus umarul, stiind ca e spre binele tuturor.
In Romania in schimb santem divizati, santem doua categorii distincte : bugetarii si privatii.
-Bugetarii sant - la placinte inainte la razboi inapoi.
-Privatii in schimb trebuie sa fie primii la razboi, adica sa se sacrifice.
Poate ca eu gresesc, dar ca sa iesim din criza avem nevoie de o mana de fier.
Nu ma refer doar sa schimbam guvernul, sa schimbam culoarea, asta nu ne v-a scoate din criza. Vin altii cu aceeasi mentalitate, vorba aia "alta Marie cu aceeasi palarie".
Noi avem nevoie de o mana de fier, care sa ne oblige sa punem mana la reconstructie. Doar obligati vom reusi sa depasim criza. Altfel cu mentalitatea, de lasa-ma sa te las, vor mai trece 20 de ani si noi tot asa la limita subzistentei vom fi.
Mai e una, tot mentalitatea romanului, lasa-i sa-si baga mainile, ca si tu daca ajungi acolo iti vei baga mainile pana la coate in visteria statului.
Da, dar pana cand, ca toate astea se vor termina odata.
De asta avem nevoie de o mana de fier, sa ne trezeasca pana nu e prea tarziu.
Sa ne oblige.
Democratia cu libertatea poate veni dupa.

Abia astept sa vina 1 Mai. Nu de alta, dar se deschide sezonul la iesiri la iarba verde. In felul acesta chiar si cei care inca ezita sa iasa la picnic (din varii motive: vremea, accesibilitatea locului etc) parca nu mai comenteaza: doar se deschide sezonul! Daca nu vor sa iasa din casa inainte de 1 Mai ,macar dupa ziua asta ai sanse mai mari sa ii "corupi" la o partida de fotbal in iarba.

Anul asta ne-am hotarat sa mergem iarasi la Casoaia, cu corturile. La fel ca anul trecut, dar intr-o formatie usor diferita. In asteptarea weekendului, sa va povestesc cateva "faze" de anul trecut, unele memorabile.

Asta s-a intamplat in prima seara dormita in cort. Avem un cort din acela mare, de 5 persoane, cu doua incaperi si un fel de hol la mijloc. Era deja intuneric de nu vedeai la trei pasi fara o lanterna decenta. Ne hotaram sa ne ducem la culcare dupa ce ne-am distrat cu "opaiţul lu' Simi" (va explic eu ce e si cu opaitul asta). Bagajele erau puse in "hol", asa ca pentru a ne echipa de somn am intrat in cort sa le luam. Si eu, care am o frica aproape patologica de gângănii, cu 8 picioare, dupa ce intru in cort, simt prezenta nefasta a unei astfel de creaturi. Ma las jos, ridic lanterna deasupra capului si vad cel mai mare si mai hidos paianjen intalnit vreodata. O chestie mare, de un verde crud si de o uratenie rar intalnita. Intr-o secunda am fost afara din cort si hotarata sa imi petrec restul noptii langa foc decat sa stau in vecinatatea creaturii. Faza mai tare a fost ca nici ceilalti nu au fost mai viteji, desi ei se impaunau ca lor nu le e frica de paianjeni. Nici nu stiu cum au scapat de el, eu eram la vreo 5 metri distanta cand au zis ca zona e sigura. Noroc ca exista fermoare la "camerele" cortului si in zona locuibila nu au putut intra astfel de ganganii.

Simi e o tipa din gasca noastra. Simi dorea neaparat ca intr-o seara sa faca un urias (si accentuez URIAS) foc de tabara, unul care sa ramana in istorie si in toate albumele foto din excursie. Normal ca am fost si noi de acord cu o astfel de idee. Cum in jur se gaseau o gramada de lemne de foc, uscate, numai bune de rug, am adunat o multime. Simi a insistat sa fie ea arhitecta minunatiei de foc de tabara. Am ales un loc ferit, departe de posibilitatea de a aprinde padurea si am inceput sa caram lemnele, in timp ce Simi construia scheletul rugului. Ca sa arda mai bine ne-am gandit sa folosim ulei ars ramas de la cartofii prajiti, asa ca am turnat continutul tigaii peste rug. Am indesat bine scheletul cu hartie si Simi a pus focul. Insa, in locul mult visatului foc de tabara urias si frumos, al nostru era mai degraba un opaiţ, de unde a si ramas denumirea din titlu: un biet firicel de foc, cam cat ar da o lumanare putin mai rasarita, la lumina caruia trebuia sa mancam. Inutil sa va spun ca abia vedeam ce bagam in gura. Asta a fost soarta focului nostru de tabara din prima seara. Noroc ca a doua seara a iesit unul ca la carte.

Daca nu stiati, prin padurile dimprejurul Casoaiei misuna tot felul de creaturi, de la nelipsitele gângănii, pana la forme de viata dificil de recunoscut sau clasificat. Merge aceeasi Simi intr-o dimineata sa faca niste fotografii in padure (e pasionata de fotografii si se chiar pricepe) si vine de acolo cu sufletul la gura:

- Am vazut ceva animal ciudat, zice ea.

- Ce fel de animal, intrebam noi curiosi.

- Nu stiu, zice ea, ca nu am recunoscut ce e. 

- Dar cum arata? intreb eu.

La care Simi, sec:

- Ca un kiwi cu ochi!

Am cazut pe jos si ne tineam cu mainile de burta de la atata ras.

Dupa ce ne-am intors in Arad si ne-am reluat viata obisnuita (adica munca, dormit, uitat la TV - chestii de varsta a treia), mergem intr-o dimineata cu masina la servici. Pityu conduce, eu stau in dreapta - putin adormita ca doar deh, e prea de dimineata - cand, cu coada ochiului vad o miscare pe aparatoarea de deasupra mea, aceea care te protejeaza impotriva soarelui. Ma uit intr-acolo si observ cu groaza un paianjen mare, verde, iesind de dupa aparatoare - o creatura identica cu cea intalnita in cort, la Casoaia. Primul impuls a fost sa sar din masina. Noroc cu centura de siguranta, care nu m-a lasat si pe care - in groaza mea - nu mai stiam cum sa o desfac. Pityu saracu' mai sa scape volanul din mana, in timp ce eu incerc sa ma refugiez departe de dusman si sa trec cumva pe bancheta din spate. Blestemata de centura nu ma lasa, asa ca vad cum paianjelul iese tacticos, facandu-si aparitia in toata splendoarea sa, la mai putin de 50 de centimetri de capul meu, o distanta mult sub limita mea de siguranta. In cele din urma, Pityu iese de pe sosea si reuseste as gaseasca ceva servetel cu care indeparteaza hidosenia din masina. Noroc ca si-a pastrat calmul si ca nu eram pe un drum circulat.

Astea au fost cele mai "memorabile" faze de la Casoaia, de anul trecut. Abia astept sa vad ce se mai intampla de intai maiul asta.

Grea e viata la bloc, cand ai parte de niste vecini care in loc sa-si traiasca propria viata te pandesc, iti urmaresc orice miscare.

Saptamana trecuta a fost Sf Gheorghe, a fost vinerea, zi de munca. Avand un Gheorghe in familie l-am sarbatorit sambata. Am crezut ca vecinii vor intelege si nu vor fi prea incomodati ca doar e sambata si a doua zi fiind duminica pot sa recupereze. Sa nu va ganditi ca a fost un chef cu multe persoane, nu am fost decat 4 persoane, seara s-a cinat si s-au descchis niste sticle de bere si am jucat remi si carti, ascultand muzica.
De aici se trage scandalul de la muzica. Nu era asa tare muzica ca doar trebuia sa ne intelegem ce vorbim, nu am dansat, nu am tropait, stateam la masa si jucam remi si carti.
Pe la ora 21 suna vecina la usa sa dau muzica putin mai incet, ca sa nu fie nici o nemultumire dam volumul mai incet, cu toate ca dupa pererea mea nu era atat de tare ca sa deranjeze vecinii. Tineti cont ca era in jur de ora 21 adica, nu era ora 22 sa spui ca era ora de liniste. Precum am spus dam mai incet muzica si ne continuam jocul. Pe la vreo 22,30 incepe vecina sa bata in perete, chiar daca muzica era incet. I-am batut si eu in perete sa mai termine, sa ne lase. Nu trec 2 minute si incepe sa sune la usa de data asta cea tanara si ne ameninta ca cheama politia ca le-am batut in perete.
Cateva cuvinte de vecini. Cea tanara de 30 de ani si 84 de luni, cealalta, adica mama ei vaduva pensionara. Doua acrituri care vor ca toti din bloc sa traiasca ca si ele. Nu suporta sa vada ca altuia ii merge mai bine. Stau si pandesc cine intra in bloc sa nu cumva sa faca mizerie, sau sa nu cumva sa atinga peretii si sa lase urme pe ei.
Intr-un cuvant doua femei frustrate, nefericite, care incearca si uneori reusesc sa-i faca nefericiti si pe vecini.
Aceste doua femei traiesc intr-un apartament cu 4 camere si avem doar un perete in comun. Daca erau niste vecini cumsecade se duceau in alta camera ca doar aveau unde.
Pacat de cea tanara, ca nu realizeaza ca trece viata pe langa ea. A ajuns sa se comporte ca o fata batrana inchistata intr-o viata searbada.

Statul a creat un sistem de a finanta nemunca, lenea, parazitismul, sau cum vrem sa-l numim.
Ne mai amintim cum statul dadea 20 -30 de salarii compensatoare celor care treceau in somaj. Se inghesuiau oamenii sa se inscrie pe liste. Erau mai multi doritori sa plece in somaj decat era nevoie. Nu e de mirare, cu sumele pe care le primeau pentru nemunca.
S-au invatat unii dintre noi cu castigul fara munca. De ce sa se angajeze si sa munceasca la patron pentru un salar atat de mic, cand e mai comod sa primeasca acel ajutor de la stat, fara sa mai munceasca.
Sant unii care vin sa-si ridice ajutorul social cu autoturismul. Vi se pare normal?
E criza, dar nu facem aproape nimic sa iesim din criza. Se vorbeste mult, dar finalizarea intarzie. E cazul sa ne trezim la realitate si sa ne apucam de munca.
Au cerut oamenii pamant, s-au distrus CAP-urile, IAS-urile si s-a impartit pamantul. Unii au vrut mai mult decat pot sa munceasca, acuma vezi hectare intregi de parloaga. Asteapta tot felul de subventii de la stat. Si chiar primesc, si dupa aceea ii vezi pe marginea soselelor vanzand motorina subventionata.
Chiar daca vi se pare ca e cam dura exprimarea, dar romanilor nu prea le place sa puna osul la treaba, romanii vreau sa castige fara sa se oboseasca prea mult cu munca. Atentie nu toti romanii intra in categoria asta, sant multi cei care muncesc din greu, toata stima pentru ei.
E criza, industria nu prea merge. Dar avem pamant, care sta nelucrat cam de multi ani.
Statul incearca, dar degeaba pune impozit pe pamant, incercand in felul acesta sa-i oblige pe proprietari sa-l munceasca.
Am o propunere daca 2 ani terenul nu e lucrat, statul sa-l recupereze, fara despagubiri, si sa se infiinteze ferme agricole.
Mana de lucru s-ar gasi. Toti cei care primesc ajutorul social sa fie obligati [ca doar asa se poate face treaba in Romania] sa munceasca pentru banii primiti.
Producem, nu mai importam atatea produse agricole. Banii care ies de la buget produc, nu sant doar bani cheltuiti.
Avem libertate.
Spunea cineva ca avem prea multa libertate ii dau dreptate.
Pe copii, nu poti sa-i lasi sa hotareasca singuri, ei nu pot deosebi ce e bine si ce e rau pentru ei insisi.
Libertatea prea multa, si prost inteleasa, poate distruge o natiune.

Azi salariatii din invatamant au fost in greva. Elevii s-au bucurat de o zi de chiulangeala.
Parintii elevilor in schimb au fost nemultumiti. Multi au fost nevoiti sa lipseasca de la servici, fiindca nu aveau cu cine sa-i lase pe copii.
Pe langa faptul ca aceasta greva a provocat multe incurcaturi parintilor, a fost si haos in scoli.
Nu toti profesorii au fost in greva. In unele scoli, profesorii au fost prezenti in clase, au tinut lectii, au dat note si chiar au pus absente.
Spunea cineva citez - ca sistemul educational e vital pentru viitorul unei tari-.
Perfect de acord. Doar ca in Romania sistemul educational inca nu si-a gasit drumul drept.
In fiecare an se schimba regulile. Vine ministru nou in invatamant, odata cu ministru vin si alte reguli.
Grevele se tin lant in invatamant. Dar nu pentru inbunatatirea calitatii invatamantului, a nu. Se face greva doar pentru marirea salariilor celor din invatamant, doar asta ii intereseaza.
Citeam pe Aradon comentariile unor oameni nemultumiti, de prestatiile unor profesori. Cele mai multe se refereau la intarzierile profesorilor la ore, 15' 20' si chiar si 30'.
Calitatea invatamantului in Romania. Care calitate? Cand la examenele de titularizare sant profesori care copiaza, primesc nota 2 sau 3.
Cum pot sa-i instruiasca pe elevi niste profesori atat de slabi pregatiti?
Pretentiile salariale sant mari, in schimb pregatirea lor e la pamant.
Mai sant in invatamant si OAMENI in fata carora ne scoatem palaria.
Din pacate majoritatea sant din cealalta categorie.

Unii considera ca exprimarea a fost prea dura in articolul de ieri -Santaj.......
Cred ca sant multi profesori si invatatori care merita toata stima, acei dascali care stiu sa modeleze caracterul elevilor lor.
Dar raman la parerea mea ca sant foarte multi profesori care nu au ce cauta la catedra.
Unii cred ca am fost prea dura cand am spus ca cei din invatamant santajeaza statul.
Daca ameninti ca ingheti anul scolar, asta dupa parerea voastra ce inseamna?
Pe langa greva profesorilor, se adauga si presiunea parintilor care nu sant de acord cu pierderea anului scolar.
Dupa parerea mea asta e santaj, cand guvernul e nevoit sa cedeze la presiunea maselor.
Da, greva este o miscare sindicala.
De ce nu se face greva, sa spunem, in perioada 25 iulie - 5 septembrie?
Sant multe zile, saptamani chiar, in care profesorii si invatatorii ar putea sa protesteze si sa-si ceara drepturile.
Cand cei din invatamant vor face greva in perioada vacantelor scolare, am sa-mi schimb parerea in legatura cu santajul.

In urma cu multi ani, cei care se indreptau spre invatamant aveau aceea scanteie, acea chemare. Se indreptau spre profesiunea de dascal <> si o profesau cu credinta, convinsi ca asta e menirea lor, cea de a indruma si forma caracterul copiilor.
Au trecut ani si cei din invatamant, au descoperit ca profesia lor e banoasa. Banoasa in sensul ca pe langa salariul pe care il luau de la stat, puteau incasa mult mai mult din meditatii. Nu sant vorbe goale, profesorii faceau bani buni din meditatii. In orele de curs pentru care luau salariul, profesorii le indicau elevilor sa invete de la pagina x pana la pagina y din manual, daca erau nelamuriti sa vina la meditatii, contra cost bine-nteles.
Si astfel in invatamant, au aparut cei care alergau dupa o meserie in care se castiga bine si fara mare efort. Intr-un cuvant tot felul de indivizi care nu aveau nici un simt pedagogic, care s-au facut dascali doar pentru ca se faceau bani frumosi in meserie.
Statul, in marea lui intelepciune, a hotarat ca profesorii sa plateasca impozit pe veniturile din meditatii. Meditatiile fiind trecute in ilegalitate [doar nu erau prosti profesorii sa-si imparta castigul cu statul] profesorii au cerut tot felul de sporuri, ca sa-si mareasca veniturile.
Daca nu erau acceptate cererile, profesorii faceau o greva si fortau statul sa le dea o marire de salar. An de an grevele erau programate in preajma bac-ului, iar amenintarea era inghetarea anului scolar.
Cam de prin 2000 in fiecare an, profesorii erau in greva de cel putin 2-3 ori pe an. In fiecare an profesorii amenintau cu inghetarea anului scolar. Elevii in inconstiinta varstei se bucurau ca mai pot chiuli, dar acele ore erau pierdute, nu se mai puteau recupera.
Ce invatau copii? -Ca cursurile nu sant importante, ca se fac ore sau nu tot vom trece anul, grevele profesorilor sant niste vacante in plus.
Se apropie sfarsitul anului si din nou amenintarea cu inghetarea anului scolar planeaza asupra guvernului.
An de an calitatea invatamantului scade dar pretentiile dascalilor cresc.
Cei din invatamant stiu ca au puterea de a santaja statul.

Un parlamentar spunea cum a luat fiinta capitalismul in Romania.
Prin 1990 locuia in provincie si stie cum au inceput afacerile prin sudul tarii. A vazut cum oamenii duceau la turci la vanzare tot ce puteau fura din intreprinderi. Autocarele erau pline cu tot ce reusea sa fure romanul intreprinzator de la locul de munca.
La intoarcere aduceau marfa turceasca, era in floare comertul cu blugi turcesti.
Asa a fost si in zona noastra in vest. Micul comert era in floare. Se pleca in vecini cu marfa furata din intreprinderi si se reintorceau cu marfa proprietate. Astfel s-au nascut micii intreprinzatori, din furtul din intreprinderi.
Dar totusi acesti mici gainari care furau cu geanta, erau nimic pe langa cei care aveau cate o functie in cadrul intreprinderilor. Astia furau cu camionul.
Si iaca asa s-au nascut patronii. Au furat din intreprinderile de stat, si au vandut prin vecini [Turcia, Ungaria, Yugoslavia, etc].
Vreti exemple, sa zicem GEMI. Cred ca cei care au lucrat in CPL isi aduc aminte de mobila tapitata carata cu masina in Ungaria. A, nu a fost furata, doar ca banii aceia au stat la baza privatizarii. Mobila vanduta prin vecini si utilajele scoase din inventarul intreprinderii. Si asa a luat fiinta intreprinderea privata, asa au ajuns niste indivizi sa se imbogateasca si sa se dea mari oameni de afaceri, capitalisti.
Si-au construit vile, si-au cumparat masini luxoase, traiesc pe picior mare, au conturi in banci, intr-un cuvant sant miliardari.
Dar toate aceste afaceri, toti acesti capitalisti, au la baza jaful.
Au jefuit intreprinderile in care au avut o functie, au jefuit poporul roman.

Am urmarit o emisiune in care un miliardar, unul din cei mai bogati oameni, ne explica cum a facut primul milion.
Era foarte convingator cand spunea ca a facut primul milion prin forte proprii. S-a prezentat la banca cu un plan si o echipa manageriala si a convins banca sa-i dea un credit cu care sa porneasca afacerea. Asa o fi, dar 'uita' sa ne spuna ca avea un nume 'greu', ca avea oarece functii.
Au fost multi care au crezut ca e nevoie doar de un plan de afaceri viabil, cu care sa te prezinti la banca, si gata vei putea porni o afacere. Nimic mai gresit. Ca sa primesti un credit era nevoie sa fi detinut o functie in posturi de conducere intr-una din intreprinderile statului, sau sa fii prezentat bancii de un nume greu.
Daca ai fost un oarecare, primeai un imprumut mic cu care nu reuseai sa pornesti o afacere. In schimb daca ai fost inginer, director, contabil, economist, arhitect, etc. ti se punea la dispozitie un credit substantial.
Cred ca mai sant unii printre noi care isi amintesc de sumele enorme care erau primite de indivizi care au fost in functii de conducere, fara nici o garantie.
Sa revenim la miliardarul nostru.
Anul 1989 l-a prins in functia de asistent universitar la -Institutul de Arhitectura din Bucuresti. In 1990 isi porneste prima afacere Alpfa-Constructii-Investitii Imobiliare care are ca obiect de activitate proiecte de arhitectura.
In 1995 intra in afaceri cu petrol.
In 1998 achizitioneaza Rompetrol.
Nu cred ca e nevoie sa mai spunem ca statul roman a cedat Rompetrol-ul pe nimic. Astfel miliardarul nostru ne da lectii de capitalism. Adica cum poti deveni mare capitalist, om de afaceri prosper.
Da ai dreptate, d-le mare om de afaceri, te si credem ca nu faci afaceri cu statul.
Ce alte afaceri cu statul sa mai faci, dupa ce ai primit Rompetrol-ul cadou nici nu mai ai nevoie.

Am tot scris ca la noi in Romania sectorul privat este cenusareasa economiei.
Am vazut niste statistici prezentate de presedintele UGIR 1903 dl Cezar Coraci. Sant foarte interesante.
Statistica prezentata suna astfel: eurostat socoteste populatia activa cuprinsa intre 16 si 65 de ani.
In Romania populatia activa este 9.400.000 de persoane.
Din cei 9.400.000 doar 46% adica 4.313.000 sant incadrati.
Din cei 4.313.000 de salariati :
Sistemul bugetar- 2.000.000 de angajati din care au fost trecuti in somaj-10.000de oameni.
Sistemul privat-restul adica in jur de 2.400.000 de angajati din care 25% au fost trimisi in somaj.
Daca facem un calcul simplu in sectorul privat au mai ramas productivi 1.800.000 de oameni, iar la bugetari sant aproape 2.000.000 de oameni.
Din aceste statistici rezulta ca sectorul privat a fost nevoit sa-si reduca activitate, in timp ce sectorul bugetar a ramas la fel.
Am mai scris despre acest lucru, daca nu se produce nu exista venit, se consuma rezervele, ce urmeaza-colapsul.
Chiar nu se intelege ca fara industrie, fara productie, fara venituri, statul nu poate sa intretina pe bugetari.
Bugetarii sant consumatorii, bugetarii doar consuma, ei nu produc.
Daca nu exista producatori: industrie, agricultura, nu pot exista consumatori.
Ar trebui sa ne ingrijoreze aceasta situatie.

Am fost printre cei care au dorit democratia. Voiam sa dispara comunismul, voiam sa se schimbe viata noastra. Am crezut cu tarie in democratie. Am crezut ca cel care munceste v-a duce o viata decenta, pe masura eforturilor depuse.
Multi din jurul meu nu vroiau capitalism, le era frica de fostii proprietari de fabrici, si fostii boieri, care pe vremuri aveau mii de hectare de pamant.
Se temeau ca vor ajunge sclavi la fabricant sau la boier.
Tocmai ei au fost masa de manevra, a lui Iliescu cu a lui celebru slogan "nu ne vindem tara" si nu au vandut-o, au jefuit tot ce se putea, iar restul a fost distrus.
Prin anii '90 cand il vedeam pe Brucan la televizor spunand ca vor trece 20 de ani pana sa se ridice nivelul de trai in Romania, imi venea sa sparg tv-ul. Nu credeam asa ceva, credeam ca sant niste gogorite.
Brucan a fost un om inteligent, si i-a cunoscut prea bine fostii colegi de partid. Pe cei din esalonul doi si trei care s-au inghesuit sa puna mana pe putere.
Dar totusi nu i-a cunoscut asa de bine, sau n-a fost atat de inteligent.
Au trecut 20 de ani de democratie si noi o ducem din ce in ce mai rau. Nu se intrevede nici o raza de lumina in viata noastra.
In fruntea tarii s-au infipt cei din esalonul doi si trei si impreuna cu acolitii fac legea.
Oricat dorim o schimbare nu mai reusim.
De 20 de ani tot aceeasi oameni se perinda prin guvern si prin parlament.
Ca fac parte din PD-L sau PSD sau PNL etc sant acei oameni din esalonul secund, care au pus mana pe putere si nu se mai satura, nu se dau dusi.
Parlamentarii si-au votat niste legi care ii protejeaza, niste salarii ametitoare, plus alte privilegii.
Sarmani inconstienti v-a fost frica sa nu ajungeti sa slugariti la boier si a-ti ajuns mult mai rau.
Desteapta-te popor roman, pana cand mai poti suporta aceasta aceasta umilinta, acest jug.
Ce avem noi in Romania nu e democratie.

Trebuie sa iesim din criza asta economica!!
Trebuie sa indeplinim cerintele celor de la FMI.
Dar de ce doar pe spinarea celor multi si necajiti? De ce doar cei ce abia isi duc traiul de la o zi la alta trebuie sa se sacrifice, sa faca eforturi financiare?
In urma cu vreo doi ani se promitea ca punctul de pensie va ajunge la 45% din salariul mediu.
Sant multi pensionari, e adevarat, dar tot statul e vinovat ca sant atat de multi pensionari.
Dupa asa zisa revolutie, la instaurarea noii ordini, guvernul de atunci in frunte cu presedintele tarii d-l Iliescu, au hotarat ca toti cei care au implinit 50 ani, femei sau barbati sa se pensioneze. Oameni care erau in putere, apti de munca s-au pensionat. Asa a fost mult mai usor pentru conducatorii din acele vremuri, sa inchida hala dupa hala, fabrici si uzine. Intr-un cuvant sa distruga industria din Romania.
Guvernul de acuma, dupa ce a promis ca va taia pensiile privilegiatilor, ce face? Taie tot din acele pensii mici.
Santem toti cetateni romani, traim in Romania, dar nu avem toti aceleasi drepturi.
Sa facem o paralela intre calculul pensiei pentru omul de rand si cei din magistratura.
-Celor din magistratura, li se calculeaza pensia dupa venitul din ulima luna lucrata la care se adauga si toate sporurile. E de mirare ca magistratii ajung sa primeasca pensii de peste 30.000 de lei?
-Omului de rand, i se ia in calcul toti anii de lucru, indiferent daca acest lucru ii micsoreaza pensia.
Pensia medie a omului de rand este de 800 de lei. Diferenta, ca de la cer la pamant. Drepturile in tara asta, doar pentru unii, nu pentru toti.
Pe vremuri iti alegeai din toata perioada lucrata ultimii 5 ani in care veniturile erau mai mari ca sa ti se calculeze pensia. Se stie ca in primi 15 ani de lucru ai o incadrare mai mica, abia dupa 20 de ani incadrarea [categoria] creste. De aceea consider ca noi cei multi santem dezavantajati la calcularea punctului de pensie.
O alta categorie privilegiata, cei din armata. Chiar daca nu au contribuit cu nimic din solda lor, pensia primita este mare, este cu trei zerouri si chiar cu patru.
Pe vremuri cand stagiul militar era obligatoriu, militarii munceau pe ogoare, munceau in constructii, construiau sosele, poduri, etc. Intr-un cuvant aduceau niste venituri statului.
Acuma armata nu mai aduce venituri, dar pretentiile, privilegiile au ramas aceleasi.
Toti santem cetateni ai acestei tari, vrem drepuri egale.

La aproape doi ani de la investire, guvernul Boc, se afla pe marginea prapastiei.
In 2008 cand acest guvern si-a intrat pe rol alta era alcatuirea. Imediat dupa alegeri cand se negociau aliantele, UDMR-ul a vrut sa intre la guvernare dar PSD-ul a fost categoric, nu-i dorim pe UDMR-isti. S-a facut o coalitie a PD-L-ului cu PSD. Acest guvern a rezistat un an. PSD-ul s-a retras si a intrat in opozitie alaturi de ceilalti. Inaintea alegerilor prezidentiale, opozitia a demis guvernul. PD-L-ul fiind minoritar in parlament, a pierdut si astfel Romania a ramas fara guvern.
Dupa alegerile prezidentiale cand Traian Basescu a castigat al 2-lea mandat s-a schimbat situatia si in parlament.
Cei care pana mai ieri erau in opozitie, au parasit partidele invinse si unii au trecut direct la partidul aflat la guvernare, altii s-au facut independenti.
Daca inaintea alegerilor prezidentiale PD-L-ul a fost in minoritate , acum si-au asigurat majoritatea in parlament.
Cu toata majoritatea din parlament, acest guvern nu reuseste [sau nu vrea] sa mai reduca efectele crizei. Ba, ne scufundam tot mai mult.
Toate masurile anti criza luate de guvern :reducerea salariilor si a pensiilor privilegiate, sporurile nerusinate, alte privilegii, nu sant puse in practica. Sau daca totusi sant puse in practica, prin hotarari judecatoresti sant recastigate.
I se reproseaza acestui guvern ca nu creaza locuri de munca care sa ne scoata din criza.
Exact asta i-a adus pe marginea prapastiei pe cei de la guvernare, faptul ca nu reusesc sa creeze locuri de munca.
Am avut o industrie, chiar daca nu era asa moderna, ca ceea din vest producea niste bunuri, aveam productie, care in majoritate mergea la export. Milioane de oameni aveau un loc de munca care le asigura traiul.
In loc sa modernizeze fabricile si uzinele, Iliescu si PSD-ul le-a distrus, a desfiintat mii de uzine si fabrici din toata tara si a lasat milioane de oameni pe drumuri.
Ce s-a construit in zeci de ani a fost distrus in cativa ani.
Se asteapta de la guvernul Boc, sa reconstruiasca industria, sa creeze locuri de munca pentru milioane de oameni.
Cu efort si cu sacrificii vom reusi in niste ani sa urnim reconstructia. Doar ca, si cei din varf trebuie sa faca sacrificii, nu doar prostimea. Elita v-a trebui sa renunte la privilegii. Gata cu salariile mari, gata cu privilegiile, toti cetatenii acestei tari sa faca eforturi pentru a depasi criza.
Dar toate astea sant un vis, aceasta reconstructie, stiti ca in fata morgana, o vezi in departare dar nu mai ajungi la ea. Vrem noi cei multi care abia supravietuim, dar elitele nu doresc acest lucru. Ei o duc bine mersi, si nu vor sa renunte la nimic.
Chiar daca guvernul Boc cade, vin altii. Si nimic nu se schimba, totul ramane la fel.
Elitele isi pastreaza privilegiile, in timp ce milioane de oameni se zbat sa supravietuiasca.

Dupa ce cu numai 2 saptamani in urma am recitit Insula misterioasa a lui Jules Verne (de la Adevarul, normal), zilele trecute am dat din intamplare peste jocul Return to mysterious island, un joc bazat pe aceeasi carte, care incearca (si reuseste din plin, parerea mea) sa recreeze Insula Solomon cu toate detaliile stiute ale cartii: casa de granit, ferma lui Ayrton, vulcanul, Lacul Grant - in fine, lumea imaginata de scriitorul francez.

Dar, dupa ce am terminat si jocul, intr-o noua cautare pe net am dat si peste Return to mysterious island 2,  joc pe care nu am apucat sa il joc intreg dar care pare deja foarte ok. Grafica e super, ca si primul, aventura e interesanta, iti pune mintea la contributie.  

In urma cu niste ani muncitorii din Hunedoara mergeu pe strada cu fruntea sus, aveau demnitate, aveau respectul de sine.
Aveau Combinatul Siderurgic. De pe urma combinatului siderurgic traiau zeci de mii de oameni.
A venit schimbarea, multe hale s-au inchis, au ramas mai putin de 1000 de oameni angajati. Miile de oameni care pe vremuri lucrau in Combinatul Siderurgic au ramas pe drumuri.
Oamenii, care pe vremuri tineau fruntea sus, aveau demnitate, au ajuns sa scormoneasca prim prejurul fostului Combinat dupa fier vechi. Aduna zilnic 15-20 de kilograme de fier vechi ca sa supravietuiasca. Acum ii vezi mergand cu capul plecat, strecurandu-se pe strazi, invinsi de viata.
Acesti oameni au fost despuiati de orice urma de demnitate. Au ajuns aproape in stadiul de animale care trebuie sa scormoneasca prin pamant, prin gunoaie, ca sa supravietuiasca.
Si nu e singura zona din tara in situatia aceasta. In toata Romania gasesti oameni [oare mai sant oameni, sau s-au transformat in animale] care traiesc in vizuine [canale] care scormonesc prin gunoaie dupa mancare.
Ce le-a adus democratia acestor oameni?
I-a despuiat de orice demnitate, i-a redus la starea de animale.
Ne facem ca nu-i vedem, ne facem ca nu exista. Dar ei exista.
Pe vremuri traiau alaturi de noi, aveau si ei un salar din care traiau ca toti ceilalti ,aveau un acoperis deasupra capului, erau oameni.

Imi amintesc cum pe vremuri, cand se intalneau doi oameni, simpli nu intelectuali, care aveau putin timp liber, filosofau.

Vesnica intrebare era, care a fost intai pe pamant: oul sau gaina. Gaina a fost prima, dar din ce a iesit? Oul a fost primul, dar cine l-a facut? Discutiile nu se mai terminau.
O alta filosofie pe care eu o sustin dar pe care multi se fac ca au uitat-o, sau nu au cunoscut-o niciodata.
Primii trebuie sa fie producatorii.
Producatorii agricoli, care sa produca hrana necesara vietii. Apoi, producatorii industriali care sa produca minimul necesar traiului.
Din surplusul adunat, acesti producatori au putut sa intretina un dascal care sa le instruiasca copii. Si tot din aceea productie ce o aveau in plus si-au permis sa plateasca doctor care sa le ingrijeasca sanatatea.
Din acest surplus s-a nascut intelectualitatea.
In Romania zilelor noastre s-a uitat aceasta filosofie simpla.
Dascalii cer, au pretentia sa primeasca si mai mult, ameninta ca nu vor mai instrui copii, santajeaza prin greve.
Medicii si cadrele sanitare, fac greve, nu mai elibereaza retete, nu mai consulta daca nu primesc mai mult.
Intelectualii din Romania, cer mai mult si mai mult, tot mai mult. Ei socotesc ca nu sant rasplatiti pe masura instruirii si pregatirii lor.
Guvernul incearca sa le satisfaca cererile.
Impune tot mai multe impozite, taxe, biruri, care ii sufoca pe producatori.
Si guvernul si intelectualitatea din Romania uita acea filosofie simpla, nu se produce nu mai ai din ce sa intretii intelectualitatea.

La naiba cu capitalismul din Romania. Sa dispara. Vreau sa se nationalizeze intreprinderile.
Daca asta inseamna democratie, daca asta inseamna capitalism, la dracu cu ele.
De cand a inceput criza nu se face nici o reforma. Doar cei ce lucra la patron sant sacrificati. Ei duc tot greul reformei, a crizei.
Guvernul taie niste sporuri bugetarilor, sporuri aberante, unele frizeaza ridicolul. Bugetarii prin hotarare judecatoreasca reprimesc acele sporuri.
Guvernul disponibilizeaza niste angajati bugetari, acestia prin hotarare judecatoreasca sant reincadrati.
Guvernul se lupta cu morile de vant. Tot ce incearca sa faca e in van. Nu se finalizeaza nici o masura pe care o adopta guvernul.
Toata aceasta reforma parca e un castel de nisip. Tot ce construiesc intr-o zi [ taierea sporurilor, disponibilizarile] peste cateva zile se darama.
In sistemul bugetar nu se poate face nici o reforma.
Bugetarii au niste drepturi consfintite prin legi.
Cum sa se faca reforma, cine sant cei sacrificati, pentru ca cineva trebuie sa se sacrifice.
De ce doar unii sa sufere?
Au ajuns muncitorii din Romania sclavi? Angajatii din intreprinderi si-au pierdut toate drepturile in Romania?
Industria din Romania e capitalista.
Angajatii din industrie nu au nici un drept in Romania democrata.
Angajatii din industrie au cele mai mici salarii.
Angajatii din industrie sant disponibilizati.
Angajatii din industrie sant la cheremul patronilor. Patroni care la randul lor sant jecmaniti de stat, printr-o gramada de impozite si biruri.
Ne-am saturat, de 20 de ani ne tot sacrificam si nu mai ajungem la liman.
De 20 de ani tot speram ca v-a fi mai bine.
De 20 de ani ne uitam la cei din vest, si tanjim si noi dupa o viata mai buna.
De 20 de ani ne amagim ca democratia si capitalismul ne v-a face viata mai usoara.
Dupa 20 de ani constatam ca cei ce muncesc la stat o duc mai bine, ca au mai multe drepturi decat cei ce muncesc la patroni.
Sa se nationalizeze toate intreprinderile, caci doar asa vor fi protejati si cei ce muncesc in industrie. Doar prin nationalizare vor fi protejati si muncitorii.
Santem toti cetateni romani, vrem drepturi egale.

Unii dintre alesii nostrii vor sa ne arate ca nu vin la parlament doar ca sa doarma. Ei mai au si idei.
Deputatul Valeriu Steriu are o idee foarte originala. Vrea sa impuna inchiderea supermarketurilor duminica. In felul acesta cica, ajuta pe producatorii romani sa-si vanda produsele. Populatia sa mearga duminica la piata sa-si faca cumparaturile. O idee laudabila, sa incurajeze pe micii producatori autohtoni. Care producatori, care produse autohtone?
Domnul deputat nu a vazut demult cum arata o piata, ca daca ar merge la piata ar vedea ca cele mai multe produse de pe tarabele pietarilor sant toate straine. Cartofi, ceapa, rosii, ardei, etc sant din import, si atunci ce vrea sa incurajeze acest deputat?
Adevaratii producatori nu stau duminicile in piata sa-si vanda marfa. Dupa ora 12 nu prea mai vezi prin piata decat pe cei care stau zi de zi, si pe tarabele lor vezi doar produse care se vand prin supermarketuri, si la un pret mai mic decat la piata.
Cica incurajeaza pe micii comerciantii care au magazine de cartier. Unii comercianti se aprovizioneaza direct din supermarketuri, isi pun un adaos comercial si apoi vand produsul. De ce sa mai dau in plus daca pot sa-l cumpar direct din supermarket.
Cate ceva despre initiatorul propunerii. Deputatul in cauza este independent [fost PSD-ist] Nascut in Bucuresti, familia din Brasov, ales intr-un colegiu din Olt. Studii politehnica, dar promovat [de PSD] in functii ce tin de agricultura. Un om cu o mare experienta. Reiese din propuneri si initiative.
Vreau sa ajung parlamentar, va promit ca daca ma sustineti si ma alegeti, eu voi veni cu niste propuneri mult mai spectaculoase.
Chiar imi vine o idee :sambata si duminica voi propune oprirea circulatiei, nu v-a mai circula nici o masina. Strazile, soselele vor fi reparate in aceste zile. Populatia sa mai foloseasca CFR-ul pentru deplasari. In felul acesta salvez si CFR-ul de la faliment. Asa-i ca am niste idei originale.
Inca una la ora 22 oprim curentul, in locuinte, pe strazi, peste tot facem economie si salvam planeta. Poporul sa mearga la culcare in felul acesta poate v-a creste natalitatea.
Vreau sa dorm si eu in acele fotolii, cred ca sant confortabile. Votati-ma alegeti-ma sa va reprezint si nu va voi dezamagi. Pana la viitoarele alegeri am sa ma gandesc la tot felul de idei care de care mai originale, aveti incredere in mine.

De la Dan am primit (de fapt, mai mult am cerut, m-am milogit, umilit si injosit sa o primesc) o leapsa foarte interesanta - Leapsa...cu cantec.

Ideea lepsei este aceea de a alege o formatie favorita si de a raspunde apoi la niste intrebari folosind ca raspunsuri doar titlul unor piese ale formatiei respective. Desi leapsa in original era in limba engleza mi-am permis sa o traduc (adaptez) si pentru aceia care nu sunt vorbitori de engleza. 

Asadar, formatia aleasa de mine este THE CRANBERRIES:    

Leapsa merge mai departe la Mihai, Adrian, Veronica si la Zamolxis.


P.S. Voiam sa pun cate un video pentru fiecare piesa de mai sus dar se lungeste prea mult  articolul. Asa ca va invit pe voi pe Youtube sa le ascultati.

Despre concursul Lumea Cafelei de la Eva.ro am mai scris aici.

Atunci plantatia mea era chiar la inceput. Intre timp, cu ajutorul vostru, al tuturor celor care ati dat clic pe linkul afisat in articolul respectiv, plantatia mea de cafea a crescut frumos si s-a facut mare si mandra.

Ia uitati ce un camp plin de cafelute:

Ieri capitala a fost paralizata in urma grevei spontane a celor de la transportul in comun.
Nimic nou, niste bugetari fac greva, vor salarii mai mari, vor prime de sarbatori, vor prime de vacanta.
Ce e noutate in greva de ieri e faptul ca liderii de sindicat au ramas de caruta cum s-ar spune.
Edilul sef al capitalei, Oprescu a mers la negocieri. Dupa cateva ore de negocieri cu liderii de sindicat si cu conducerea intreprinderii, anunta ca cei din transportul in comun isi vor relua munca imediat. Greseala, oamenii pleaca spre casele lor. Cand sant intrebati daca pornesc circulatia, le raspund ca vor porni maine [azi] la ora 4 dimineata.
La o dezbatere televizata, un lider de sindicat ingrijorat, atrage atentia asupra anarhiei miscarii sindicale. Ce pericol ne paste daca liderii sindicali nu mai au nici o autoritate asupra maselor.
Se stie ca un lider de sindicat urmeaza niste proceduri, face niste pasi, pana se declanseaza greva generala. Se mai stie, ca tot liderul sindical, da incetarea grevei dupa negocieri.
In situatia de ieri, liderul a fost neputincios, nu a mai controlat nimic. Chiar daca a promis incetarea grevei si inceperea lucrului nu a avut autoritate asupra angajatilor.
Ce ii ingrijoreaza pe unii e faptul ca masele de angajati nu se mai lasa manipulate de liderii sindicali.
Nici nu e de mirare daca ne gandim ca lideri de sindicat, s-au lasat cumparati de partide aflate la putere. PSD-ul a stiut sa-si asigure linistea in timpul guvernarii corupand si cumparand lideri sindicali.
Miron Mitrea mare lider sindical a fost ministru in guvernul lui Nastase i-a abandonat pe cei care l-au ales sa le apere drepturile. Marian Sarbu si el un fost lider sindical, si el i-a tradat pe cei care si-au pus sperantele in el si s-a dat cu puterea. A fost si el ministru. Mai sant si altii dar aceste nume ne arata cum miscarea sindicala e o punte de lansare pentru oportunisti.
Abia acum daca se v-a porni o miscare in masa necontrolata de putere s-ar putea schimba ceva.
Vom trai si vom vedea ce se mai intampla!!!

Timp de trei zile, începând de joi şi până sâmbătă, 16 expozanţi îşi prezintă produsele, toate fabricate manual. Genţi, poşete, cercei, brăţări, tablouri sau coliere pot fi admirate şi cumpărate din Club Nerv (B-dul. Revolutiei nr. 73, in curte).  

Gabriel Gorgan, preşedintele WWMP, organizaţia care a pus bazele expoziţiilor de handmade în Arad, s-a arătat foarte mulţumit de prima zi a evenimentului, declarând că tot mai mulţi arădeni îşi manifestă interesul pentru obiectele fabricate manual. Ziua de joi continuă cu seara de film organizată tot de către WWMP care va începe de la ora 17.

NU RATATI !!!

Sursa: Aradon.

Salariatii din mediul privat sant considerati 'carne de tun' in limbaj militar, adica sant sacrificati.
Sa ma explic de ce consider ca salariatii din mediu privat sant de sacrificiu. Nu am prea vazut ca cei din mediu privat sa faca greva, ce sa mai vorbim de mitinguri, sau de iesirea in strada.
Chiar daca salariul minim in mediu privat este mai mic decat la bugetari, ei muncesc, chiar daca sant trimisi in somaj, ei nu ies in strada, chiar daca li se taie sporurile si primele, ei nu le recastiga prin hotarare judecatoreasca. De aceea consider ca sant carne de tun, sant sacrificati.
Nu au aceleasi drepturi ca si bugetarii.
Mi se pare ipocrit sa mai iasa cate unii pe posturi si sa le spuna bietilor oameni sa nu accepte munca la negru, ca isi pierd toate drepturile.
Daca muncesti la negru in caz de accident nu vei avea drept de despagubiri, nu ai dreptul la serviciile medicale si la batranete nu vei avea o pensie.
Dar toti acei ipocriti nu vin in ajutorul salariatului din mediul privat. Acolo doar patronul hotareste.
Si marea majoritate a patronilor sant romani. Chiar daca e o firma straina in administratia firmei musai sa fie si un roman sau doi. Si se stie care e mentalitatea romanului, cel ce ajunge intr-un post caldut vrea sa se imbogateasca rapid.
De 20 de ani ne tot sacrificam, de 20 de ani nu mai reusim sa ajungem la un liman. Pana cand doar cei din mediul privat ajung in somaj?
Bugetarii daca sant trimisi in somaj, prin hotarare judecatoreasca sant repusi in functii. Daca li se taie niste sporuri [intre noi fie vorba unele care frizeaza ridicolul] prin hotarare judecatoreasca il vor primi mai departe.
Pai va intreb, atunci cum sa se faca reforma? Doar pe spinarea mediului privat?

Dezbateri aprinse la 'Realitatea TV.
Tema dezbaterii: -planul de amenzi.
-Agentii de circulatie au un plan de amenzi, pe care trebuie sa-l indeplineasca.
-Garda financiara are un plan de amenzi.
Nimic nou sub soare. Planul de amenzi nu a fost inventat de guvernul Boc, chiar daca asta a reiesit din aprinsele dezbateri de la tv.
Si politia si garda au avut dintotdeauna un plan de indeplinit, trebuiau sa dea amenzi ca sa-si primeasca salariul ala umflat cu atatea sporuri.
Singura deosebire e ca inainte nu recunostea nici un politist ca are de indeplinit un plan, cu atat mai putin recunosteau cei din garda financiara de planul lor de amenzi.
Dar amenzile existau. Firma era anuntata ca vine garda in control si se pregatea cu: cafea, sucuri, apa minerala, senviciuri, patiserie, fistic prajit, etc sa fie pentru toate gusturile. Comisarii il intrebau pe manager daca e dispus sa plateasca amenda minima sau sa fie luati la puricat. Cele mai multe firme accepta sa plateasca amenda minima decat sa fie puricati la sange. Se stie ca daca cineva vrea sa-ti gaseasca greseli, vor gasi oricat de corect esti si oricat te straduiesti.
Despre politie sa nu mai vorbim ca doar toti soferii vorbeau ca politia a iesit la vanatoare de amenzi ca nu si-au indeplinit planul pe luna in curs.
Asa ca 'realitatea tv' a iesit la vanatoare de vrajitoare, cica guvernul Boc nu mai stie cum sa aduca bani la buget si a inventat planul de amenzi.
Praf in ochii lumii, nu Boc a inventat planul de amenzi, planul era dintotdeauna, acuma doar se recunoaste pe fata ca exista un asemenea plan.