3. Amintiri dintr-o alta generatie !
Si ce ne-am gandit noi intr-o zi, hai sa mergem la furat de prune, ah sa va zic, nu mai eram copii eram acolo la 16-18 ani. Ne-am adunat vreo 4 sau 5 insi si hai sa mergem. Pe vremea aceea locuiam in Ceala, o mica asezare langa aeroport.
Pe langa Ceala trecea un canal, noi il stim de Muresel. Pornea de la Mures si pe parcurs aduna apele reziduale de la mai multe intreprinderi din oras. Apa era murdara, iar malurile si fundul canalului era plin de mal. Am auzit ca in unele locuri te scufunzi pana in brau in apa si mal, brr, n-am incercat niciodata sa intru in canal.
Si asa ca am pornit spre livada. Aveam totusi o mica problema, livada era pe celalalt mal al Mureselului. Am cautat noi un loc unde apa era mai mica si ne-am luat avant si am sarit dincolo. Am ajuns in livada si am inceput sa ne ospatam cu prune, era lumea noastra. Cand ne simtim noi mai bine vine ciosu, adica paznicu pe intelesu tuturor, noroc ca nu o avut pusca numa ciomag asa ca noi fiind mai iuti de picior am tulit-o, el dupa noi. Eh acuma s-o cam imputit treaba ca nu mai aveam vreme sa cautam locu unde apa era mai mica, ci am luat-o dea dreptul peste Muresel. La viteza pe care am avut-o am reusit sa sarim, mai putin unul dintre noi care a aterizat drept in mijlocul canalului, abia am reusit sa-l tragem pe mal. N-o fost in pericol sa se inece, atata numa ca era in namol pana peste genunchi. Oh, si inca ceva, el era cel mai batran dintre noi, era om cu muiere. Avea pe el niste itari albi, obiele albe ca-i placea muierii sa-l tina curat. Va da-ti seama, tragedie, cand l-am scos de acolo numa alb nu mai era. Lui ii era frica sa deie ochii cu muierea, s-o suparat pe noi, de parca noi am fi de vina ca el a vrut aventuri. De atunci, Laza, ca asa il chema se tinea la distanta de noi, i-o fi pus muierea in vedere ca daca mai umbla cu noi o sa-i faca zile fripte.
Pe langa Ceala trecea un canal, noi il stim de Muresel. Pornea de la Mures si pe parcurs aduna apele reziduale de la mai multe intreprinderi din oras. Apa era murdara, iar malurile si fundul canalului era plin de mal. Am auzit ca in unele locuri te scufunzi pana in brau in apa si mal, brr, n-am incercat niciodata sa intru in canal.
Si asa ca am pornit spre livada. Aveam totusi o mica problema, livada era pe celalalt mal al Mureselului. Am cautat noi un loc unde apa era mai mica si ne-am luat avant si am sarit dincolo. Am ajuns in livada si am inceput sa ne ospatam cu prune, era lumea noastra. Cand ne simtim noi mai bine vine ciosu, adica paznicu pe intelesu tuturor, noroc ca nu o avut pusca numa ciomag asa ca noi fiind mai iuti de picior am tulit-o, el dupa noi. Eh acuma s-o cam imputit treaba ca nu mai aveam vreme sa cautam locu unde apa era mai mica, ci am luat-o dea dreptul peste Muresel. La viteza pe care am avut-o am reusit sa sarim, mai putin unul dintre noi care a aterizat drept in mijlocul canalului, abia am reusit sa-l tragem pe mal. N-o fost in pericol sa se inece, atata numa ca era in namol pana peste genunchi. Oh, si inca ceva, el era cel mai batran dintre noi, era om cu muiere. Avea pe el niste itari albi, obiele albe ca-i placea muierii sa-l tina curat. Va da-ti seama, tragedie, cand l-am scos de acolo numa alb nu mai era. Lui ii era frica sa deie ochii cu muierea, s-o suparat pe noi, de parca noi am fi de vina ca el a vrut aventuri. De atunci, Laza, ca asa il chema se tinea la distanta de noi, i-o fi pus muierea in vedere ca daca mai umbla cu noi o sa-i faca zile fripte.
0 comentarii: